Dincolo de nori este un taram al viselor. Ajungand acolo iti vezi cu visul cu ochi. Privind de sus in jos un musuroi de furnici observi truda si acea armonie aparte care le uneste asemanandu-se cu mecanismul unui ceas.Dar oare noi cu ce ne asemanam ? Este ceva unic sa vezi de sus niste entitati cugetatoare cum infrunta zilnic povara materialismului cu toate sentimentele si gandurile lor. Oare nu facem din marele mecanism al lumi ? Nu conteza ce parte ocupam, ficare suntem o parte integranta ce compunem impreuna armonia sau haosul ce exista in jurul nostru. Nu trebuie sa uitam de stapanul acestui ceasornic care la conceput, il intretine si ii da viata. Si cea mai mica parte isi are locul ei si influienteza intregul. Depinde de noi ca o fi armonie sau haos, pace sau razboi, ura sau iubire
