Sunt rareori dispus sa vorbesc de acea particica nemuritoare din mine ...... Simt ca cobor intr-o minunata grota cu dorinta de a face lumina aici.... Se pare ca am fost dispus sa impart putine bucurii cu alti. sau sa fi fost mai mute clipe triste care sa fi umbrit fericirea. Nu stiu daca orgoliul sau lumea aceasta m-au facut sa inchid in sufletul meu aproape totul. Nimeni nu a reusit sa cunoasca adancul sufletului meu. Nu stiu daca am sa permit cuiva vreodata sa coboare cu mine in aceasta minunata grota caci aici isi are cuiibul pasarea Phonix adica constiinta mea. Cred ca trebuie putin mister in viata altfel totul intra in aria cotidianului. Petru mine sufletul este o valoare in sine, ceva sacru si fara pret.
